vineri, 12 mai 2017

Haihui: despre cât sunt de fericiți oamenii care citesc și beau cafea, cu Agnès Martin-Lugand


Asta este ceea ce vreau să fac de acum înainte pentru tot restul vieții mele pentru că asta mă face fericită.

Într-o seară de mai, la Ceainăria Cărtureși, se așterne liniștea. Într-o cămăruță dintr-o casă veche, înconjurată de oameni de toate vârstele, stă Agnès Martin-Lugand și ne povestește despre viața ei, despre scris și mai cu seamă despre cât sunt de fericiți oamenii care citesc și beau cafea. M-am bucurat enorm când am văzut că prietenii de la Editura Trei ne-au făcut această surpriză grozavă și au reușit să o aducă pe autoare în România. Am numai cuvinte de laudă și aș vrea să le mulțumesc nespus de mult pentru toate întâlnirile grozave pe care le-au organizat până acum (vezi teleconferințele cu autorii YFC).


Alături de autoare, pe 11 mai la Cărtureși, s-au aflat trei doamne pe care le admir nespus: Nadin Vlădescu (interpretă), Magdalena Mărculescu (director editorial Grupul Editorial Trei) și Alice Năstase Buciuta (editor revista Marea Dragoste). Printre întrebări, sfaturi și informații am reușit să surprind zâmbetul lui Agnès și căldura din vocea ei atunci când vorbește. „Încă nu-mi vine să cred că mi se întâmplă ceea ce mi se întâmplă.” Pare o fire calmă, liniștită, calculată și mereu cu bucurie în suflet. Vorbește deschis despre cărțile ei și despre cum a pornit pasiunea sa pentru scris. „Înainte să încep să scriu eram o persoană introvertită, dar m-am eliberat prin scris [...] Eu de altădată m-aș fi ascuns într-un colț, cât mai departe de ochii lumii, dar acum m-am redescoperit prin scris.



Mi-am asumat tot ce am scris”, mărturisește ea atunci când a fost întrebată de reacțiile celor din jur atunci când a publicat pentru prima dată cartea pe Amazon. „Știam că or să fie și păreri negative, dar eram pregătită.” Surprinzător, povestea lui Diane a fost atât de îndrăgită încât Agnès a fost nevoită să scrie și o continuare. „Nu mă inspir din realitate pentru personaje [...], însă pentru un loc, trebuie să merg acolo. Să simt, să văd, să aud totul.” Cu Diane, în „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, ne întâlnim la Paris, însă aceasta pleacă în Irlanda pentru a scăpa de trecutul care pare să nu-i dea pace. „În Irlanda am fost de mai multe ori. Este un loc care m-a făcut să visez dintotdeauna [...] Când am călătorit ultima dată în Irlanda cu soțul meu, aveam mereu impresia că o să ne întâlnim cu Diane și Edward.


Recunoaște că se atașează foarte tare de personaje. „Ele sunt mereu în capul meu [...], vorbesc despre ele cu soțul meu tot timpul. [...] În fiecare dintre eroinele mele am pus câte ceva din mine și fiecare dintre ele a lăsat câte o amprentă asupra mea. Diane mi-a dat posibilitatea de a scrie, de a-i spune povestea, iar Yaël a fost un personaj foarte puternic de care mi-a fost foarte greu să mă despart.” Agnès trăiește intes tot ceea ce li se întâmplă personajelor ei și din această cauză ne spune că îi este foarte greu să se despartă de ele. „Când ajung la finalul romanului, povestea mea cu personajul se termină, iar fiecare dintre noi trebuie să-și ducă vița mai departe.


Când vine vorba despre alegerea titlurilor, Agnès zâmbește și recunoaște că i-a fost și greu și ușor. Pentru prima carte, titlul a fost ușor, el rezumând pe de-o parte ceea ce ne place tuturor (cititul și băutul cafelei) și totodată numele cafenelei literare deținută de Diane. Pentru continuare, însă, „mi-a fost imposibil să găsesc un titlu, așa că i-am trimis editorului manuscrisul fără titlu. Era ceva incomplet! Apoi mi-am adus aminte de un cântec care m-a însoțit în timp ce scriam cartea și spunea fix asta, «vița e ușoară, nu-ți face griji». Și m-am gândit că fix asta ar fi spus și Diane.


Întrebată unde își găsește inspirația, Agnès spune că în muzică. Fiecare scenă are o piesă a ei, fiecare roman are propria sa coloană sonoră. „Ascult orice fel de muzică, mai puțin muzica clasică. [...] Pentru ultima carte am ascultat foarte mult Florence and the Machine și Sia, spre exemplu.



În legătură cu planurile sale pentru următoarele cărți recunoaște că are un singur vis: „aș vrea să strâng toate eroinele mele într-o singură carte”. Ar fi interesant de urmărit cum s-ar înțelege Diane și Yaël într-o altă lume. „Acum 2 ani am început să adun frânturi de fraze care mi s-au întâmplat pentru a le integra în povești și ele să se bazeze pe emoții adevărate, pe emoțiile mele pe care le trăiesc zi de zi.” Acesta este secretul pentru care romanele ei sunt atât de veridice, iar cititorul se simte atât de apropiat de ele.


Lumea izbucnește într-un ropot de aplauze, iar Agnès nu-și poate reține zâmbetul de fericire și recunoștință. Curând, un șir lung de cititori așteaptă autograful autoarei, iar ea încă își ține zâmbetul pe buze. Vorbește cu căldură, are răbdare și mulțumește tuturor pentru că au venit și pentru că o citesc. Abia târziu ceainăria se golește, însă în aer rămâne încă acea atmosferă liniștită și intimă, ca după o întâlnire cu un vechi prieten.



* doi oameni fericiți care citesc și beau cafea ^_^ *


© foto

2 comentarii:

  1. Mi-au plăcut atât de mult cărțile ei!!!! Îmi pare tare rău că nu am ajuns să o văd. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia aștept să le citesc și eu ^.^
      :( poate reușești să ajungi cu altă ocazie. Întâlnirile organizate de cei de la Trei sunt de neratat! :D
      xx

      Ștergere

Your opinion matters!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...