Recenzie: Îți voi dărui soarele de Jandy Nelson

by - februarie 28, 2017

↠ Broșată cu clape ↟ 416 pagini  noiembrie 2015  Editura Epica
↠ Vârstă: +13 ani
↠ Gen: young-adult
↠ Mulțumesc super mult librăriei online Libris pentru această cărticică ^_^ !
↠ O puteți comanda de aici în română și aici în engleză :)
↠ Rating: ↴
Jude și fratele ei geamăn, Noah, sunt extrem de apropiați. La vârsta de treisprezece ani, îl găsim pe Noah, un băiat singuratic, retras, care desenează întruna și care se îndrăgostește de carismaticul băiat din vecini, în vreme ce neastâmpărata Jude este plină de semne de bună purtare, se dă cu un ruj roșu aprins și vorbește întruna, ca pentru amândoi.
Trei ani mai târziu, însă, la șaisprezece ani, Jude și Noah de-abia își mai vorbesc. Între cei doi gemeni s-a petrecut un lucru care a reușit să-i trimită pe fiecare pe căi diferite și dramatice în același timp… asta până când în viața lui Jude își fac apariția un băiat chipeș, arogant și distrus, și încă o persoană – o forță nouă și imprevizibilă.
Primii ani sunt relatați de către Noah. Povestea anilor de mai târziu îi aparține lui Jude. Însă gemenii nu știu că fiecare deține doar o jumătate din poveste, iar dacă s-ar putea regăsi unul pe celălalt, ar avea șansa de a crea din nou lumea pe care au pierdut-o.



Jandy Nelson este licențiată a Universității Cornell, deține un master în poezie de la Universitatea Brown şi încă un master în literatură pentru copii şi tineri de la Vermont College Of Fine Arts. Cerul e pretutindeni, romanul ei de debut, s-a aflat pe numeroase liste de bestselleruri, a fost nominalizat la YALSA Best Fiction for Young Adults, a avut parte de recenzii entuziaste în publicații celebre, a fost tradus în multe limbi și continuă să se bucure de un mare succes internațional. În anul 2015, al doilea roman al său, Îți voi dărui soarele, a fost distins cu Michael L. Printz Award pentru excelență în literatura destinată tinerilor. Jandy locuieşte în San Francisco, California, și se dedică în întregime scrisului.



Când gemenii sunt despărțiți, sufletele lor pleacă pe furiș pentru a se regăsi.
După ce citești o grămadă de cărți YA ajungi să bănuiești în ce direcție are să meargă povestea, totul devine previzibil, iar povestea ce se vrea unică ori diferită ajunge să reprezinte o altă întâmplare pe care ai mai citit-o, dar sub o altă formă. Sincer, mă așteptam ca romanul lui Jandy să fie așa. A trecut ceva timp de când am citit „Cerul e pretutindeni”, de când mi-a frânt inima și a lipit-o la loc. Știam că n-o să-mi mai provoace același sentiment ca atunci, la început, când YA era ceva nou pentru mine și totul mi se părea dureros de real. Știam și totuși mi-am dorit să citesc această carte, auzind că e una tristă despre doi băieți care nu pot fi împreună. Dar ceea ce speram a fi o poveste sfâșietoare s-a transformat într-o cicatrice ce avea să se vindece pe parcurs. Dacă romanul ei de debut a fost ca un junghi în inimă, acesta a fost mai curând ca o vânătaie înflorită în curs de vindecare.


E ciudat cum gemenii sunt identici și totuși atât de diferiți. Jude și Noah. Noah și Jude. Doi gemeni artiști care până acum câțiva ani se comportau normal, aveau prieteni, sculptau sau pictau, le arătau schițele mamei lor ori petreceau timpul în familie. Asta se întâmpla acum 3 ani, căci la vârsta de 16 ani, cei doi ajung să se îndepărteze atât unul de celălalt încât nu-și mai vorbesc, iar atmosfera caldă din familia lor devine ostilă, rece și respingătoare.


Noah povestește cum a fost înainte. La 13 ani visa să ajungă elev la Școala de Arte din California (SAC) și când nu lua parte pe ascuns la ore, de dincolo de geam, într-un tufiș, visa la tipul din vecini. Un puști ciudat care adună meteoriți și îi place să se plimbe prin pădure și să-l urmărească pe Noah, Brian i-a atras atenția imediat. Și asta pentru că lui Noah i s-a părut că e diferit. Și oare diferit e în felul în care speră Noah? În paralel, în timp ce privea la modelul nud din atelierul de la SAC, ajunge până la urmă să facă cunoștință cu acesta - un englez dezorientat și cu trăsături foarte atrăgătoare.
... cel mai rău lucru care i s-ar fi putut întâmpla vreodată lui Noah a avut deja loc. A devenit normal.
Însă acum Noah s-a schimbat. Nu mai vrea să deseneze vreodată, vrea să uite de Brian cu orice preț și vrea să sară de pe stâncă - deși nu știe să înoate. Și ar fi făcut-o și atunci dacă n-ar fi fost Jude să-l oprească. Dar acum nu-și mai vorbesc, așa că cine avea să-l mai oprească?


Jude povestește despre ce se întâmplă în prezent. O fire superstițioasă care ține cont de orice însemnare trecută în Evanghelia bunicii, încearcă să scape de spiritele malefice purtând cu ea tot felul de obiecte ciudate. Când nu vorbește cu bunica ei moartă, Jude încearcă să repare o greșeală pe care a făcut-o cu mult timp în urmă și se străduiește să ia lecții de sculptură de la un așa zis Guillermo Garcia care pare un geniu nebun. Doar că într-o zi, adăpostindu-se într-o biserică, dă peste un englez atrăgător care se apucă să-i facă fotografii. Și fie că vrea sau nu, se îndrăgostește iremediabil de el!
E genul acela de persoană care intră într-o încăpere și toți pereții se năruie.
Cele două perioade de timp sunt delimitate de o tragedie întâmplată în viața celor doi care le-a schimbat mai mult sau mai puțin viața. În timp ce Noah se referă la „Muzeul Invizibil” atunci când povestește partea lui, Jude se folosește de „Istoria Norocului” pentru a justifica prezentul. Ceea ce mi s-a părut interesant și intrigant a fost faptul că cei doi au câte o bucată de poveste, iar cititorul, după ce ajunge să termine cartea și să le pună pe toate cap la cap realizează că unele lucruri pur și simplu se întâmplă dintr-un motiv. Numele acestor „capitole” nu sunt întâmplătoare, lăsându-i cititorului cel mai la vedere indiciu despre cum pot fi rezumați cei doi frați sau, mai degrabă, despre cum se simt ei.


Am adorat această carte și asta nu pentru că a fost un roman YA, ci pentru că dincolo de toată povestea, l-am găsit a fi o întreagă enciclopedie artistică. Nici nu știți câți pictori și câte picturi și câte referințe culturale a reușit Jandy Nelson să înglobeze în această carte! Și deși m-am atașat enorm de personaje, nu pot spune că mi-aș dori o continuare. Iar asta deoarece simt că a fost singura carte pe care am citit-o în care autorul să fi tras și întins cât de mult posibil destinul celor două personaje, fără a exagera sau fără a face din roman ceva banal, plictisitor, lipsit de esență. Am terminat cartea cu un sentiment de împăcare, cum că am mers până la capăt cu personajele, lăsându-le la finalul călătoriei. Orice continuare ar strica pur și simplu toată magia creată de această poveste minunată!


Nu exagerez când spun că am iubit această carte fără să-mi dau seama, îndrăgostindu-mă odată cu Jude (pe care nu o plac la fel de tare ca pe Noah), plecând împreună cu Noah și Brian în pădure în căutare de „meteoriți”, sculptând în nisip, schițând scenarii în mintea mea, întristându-mă, căutând o scăpare; evadând. Revelația la care ajunge Jude și vindecarea pe care o suferă Noah îi face pe cei doi să se deschidă din nou în fața celuilalt, încercând să construiască ceea ce au distrus cândva. Personajele simple, ajung să devină complexe, asemenea unui boboc de floare ce ajunge să-și deschidă petalele, iar povestea lor ajunge să-ți încălzească sufletul și să-ți vindece toate rănile.
Uneori, ai impresia că știi anumite lucruri, că le știi în profunzime, doar ca să-ți dai seama mai târziu că nu știi nimic.
Nu cred să fi scris atât de mult despre o carte vreodată. Poate doar rar, atunci când romanul a reușit într-adevăr să mă smulgă din realitatea mea și să mă facă să accept alternativa unei lumi mai puțin cenușii. Nu știu ce să spun pentru a vă face să-i dați o șansă cărții. Doar citiți-o și lăsați totul să vă lovească din plin.


De ce renunță Noah la visul de a merge la SAC? Oare Brian știe despre Noah Noah, sau vede doar un băiat timid din vecini? Și reușește acesta din urmă să-ți țină sentimentele în frâu? Jude va reuși să-și șteargă păcatele? O ajută Evanghelia bunicii atât de tare? Și englezul drăguț, oare are să-l mai vadă vreodată? Oare și el o place? Cum ajung cei doi frați să se îndepărteze unul de celălalt și cum găsesc drumul înapoi? O poveste despre vise, speranțe, ură, gelozie și poate iubire. Un roman care-ți încălzește sufletul și pare cu siguranță vei vrea să-l recitești! Recomand, recomand, recomand ❤ !














You May Also Like

2 comments

  1. Cartea asta este magica si speciala... dupa ce am citit-o, am intrat intr-o stare din aia de reading slump rofund, si cu greu mi-am revenit... Mi-a ajuns direct la suflet, si cred ca atunci cand ai frati, altfel interpretezi cartea si mesajul pe care il transmite autoarea. Cred ca este cea mai buna carte a lui Jandy Nelson, mai buna decat Cerul e pretutidndeni, care mi s-a parut usor cliseica si previzibila.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur mult că și ție ți-a plăcut la fel de tare <3 ! Într-adevăr, cred că se simte altfel *.* Și eu mă gândeam că mi-a plăcut mai mult decât Cerul e pretutindeni.

      O primăvară frumoasă ^_^ !

      xx

      Ștergere